Definitie imprastiere dex98

ÎMPRĂȘTIÁ, împrắștii, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face plece sau fugă ori a pleca, a fugi în toate părțile; a (se) risipi, a (se) răspândi, a (se) răzleți. ♦ P. anal. A (se) risipi prin cădere, prin rupere, prin răsturnare. ♦ Tranz. Fig. A face dispară gândurile, a risipi o stare sufletească (apăsătoare). 2. Refl. (Despre lichide) A se răspândi, a se difuza. ♦ Tranz. și refl. P. gener. (Adesea fig.) A (se) întinde, a (se) difuza, a (se) răspândi. [Pr.: -ti-a] – În + praștie.
ÎMPRĂȘTIÉRE, împrăștieri, s.f. Acțiunea de a (se) împrăștia; risipire, răspândire. [Pr.: -ti-e-] – V. împrăștia.